Stea mică, planetă mare

Ca și în blocul nostru, vecinii ne fac surprize. Descoperirea unei planete telurice, puțin mai masivă decât Pământul, care se rotește în jurul celei mai apropiate stele de Soare, a fost anunțată pe 24 august, de către European Southern Observatory (ESO).

Mărimea obiectelor

Planeta se rotește în jurul stelei Proxima Centauri, mică și roșie, dar apropiată. Știrea este îmbucurătoare, însă înainte de a pune pe piață parcele pe „noul Pământ”, să vedem ce anume cunoaștem despre sistem.

Cunoaștem sigur

Distanța până la stea

Distanța până la stea (sau planetă, e totuna) pare mică în ani lumină: 4,23. Dacă o transformi în kilometri o sa îți dea 39.959.524.677.596 km, adică 40 de mii de miliarde de kilometri.

Ați mai putea să vă gândiți că este de 267.112 de ori mai departe de noi decât este Soarele, ceea ce înseamnă tot… departe.

Înainte să ne facem bagajele trebuie să recunoaștem că este cam departe. Cam foarte departe! O sondă spațială cu propulsie chimică, care poate atinge viteza de 50.000 de km/oră va ajunge acolo în 800 de milioane de ore. Mănânci o pâine pe drum…

Distanța până la stelele vecine cu Soarele

Chiar dacă se lansează sonda cu o viteză de zece ori mai mare, tot nu vom putea vedea noi planeta de aproape. Nu e însă rău să ne imaginăm cum vom ajunge în viitor acolo: sub formă de lumină, pe stick usb sau poate vom trimite o clonă.

Existența planetei

Descoperirea planetelor se face de cele mai multe ori „indirect” și, pentru că planeta nu poate fi văzută din cauza apropierii de stea, se folosesc mai multe metode. Cea folosită în acest caz constă în observarea mișcării stelei în timp ce planeta se rotește în jurul ei. Daca steaua se mișcă periodic este posibil ca un alt astru să o atragă și în funcție de cât de mult se mișcă poate fi determinată masa obiectului care o atrage. În cazul de față, s-a determinat că masa planetei este de minim 1,3 mase terestre, adică planeta conține cu 30% mai multă materie decât Pământul.

Această metodă are succes, deseori planetele descoperite putând fi reobservate și cu alte telescoape. Este bucurie mare când se întâmpă treaba aceasta și spune că planeta a fost „confirmată”.

Sistemul solar și planeta de la Proxima Centauri. Distanțele sunt puse la scară

Metoda dă și greș uneori, un exemplu de bune practici fiind retragerea unei planete descoperite la o stea vecină cu Proxima Centauri, după ce aceasta fusese anunțată (tot) cu surle și trâmbițe.

Nimeni nu spune că planeta nu există, ba dimpotrivă: a fost observată de-a lungul a 17 revoluții în jurul stelei, deci semnalul ei este cât de cât sigur. Nu trebuie însă nici să uităm titlul articolului științific care anunță descoperirea: „A terrestrial planet candidate in a temperate orbit around Proxima Centauri”. Cuvântul „candidate” este folosit de oamenii de știință însă este necunoscut persoanelor de PR.

Avem două perioade de timp în care s-au făcut observații (înainte de 2016 și în perioada 19 ian – 31 mar 2016) iar perioada de revoluție a planetei diferă cu 0,1 zile. Puse la comun cele două seturi de observații se potrivesc, semn că planeta este reală.

Mai există un semnal, adică steaua pare să aibă o mișcare în plus, cu o perioadă între 60 și 500 de zile, dar motivul este încă neelucidat. Să sperăm că nu are de-a face cu planeta deja descoperită.

Ce nu cunoaștem sigur

Masa planetei

Trei mese pe zi sunt importante, însă la o planetă contează doar una.

Masa planetei ne arată și tipul ei: dacă masa este foarte mare, planeta sigur nu este telurică pentru că nu prea există multă materie din care este compus Pământul. Toate planetele ca Jupiter au mase mari și, presupunând că Universul este la fel în orice loc, alte stele vor avea planete de tip „Jupiter” cu masă mare.

Masa planetei noastre este de 1,3 ori mai mare decât masa Pământului, semn că este telurică (nu am descoperit încă planete joviene atât de puțin masive).

Problema pe care o putem întâmpina este că semnalul descoperit la Proxima Centauri se potrivește cu o planetă de 1,3 mase terestre, situată la o distanță de 20 de ori mai apropiată de stea decât este Pământul de Soare, iar semnalul neelucidat ar putea schimba puțin parametrii planetei (masă și distanță). Pentru corectitudine trebuie menționat că autorii descoperirii au făcut simulări numerice și au descoperit că eventualele planete mai îndepărtate nu ar strica orbita acesteia.

Dacă planeta este telurică sau joviană

„Teluric” înseamnă ca Pământul. „Jovian” = ca Jupiter.

Încă nu știm dacă există planete joviene atât de puțin masive pentru că nu avem în sistemul solar. O altă posibilitate ar fi ca planeta de la Proxiam Centauri să fie nucleul unei planete joviene care și-a pierdut amosfera și straturile mai joase (e posibil, vezi la „dacă ai putea trăi acolo).

Dacă planeta are atmosferă sau nu

Momentan nu avem niciun fel de date care să ne arate dacă planeta are sau nu atmosfera.

În lipsa acesteia am avea un superMercur nelocuibil. În prezenta acesteia am avea un Pământ pe care te vei simți mai greu în timp ce urci scările din clădirea unde ai tu biroul.

Dacă ai putea trăi acolo

O planetă atât de apropiată de o stea sigur va arăta aceeași emisferă stelei. Nu avem informații dacă este așa, însă legea atracției universale ne spune că așa ar trebui să fie. E ca la grătar: nu poți lăsa o ciupercă doar cu o față înspre jar. Se va arde.

O altă problemă este că stelele care se aseamănă cu Proxima Centauri (mici și mai reci) suferă de erupții puternice în raze-X. Proxima, atunci când e calmă, emite raze-X ca Soarele. Când nu e calmă, emite de 400 de ori mai multă radiație X, semn rău. Semn rău nu pentru noi ci pentru atmosfera planetei care s-ar evapora (și rămânem cu un superMercur).

O altă problemă: câmpul magnetic al stelei, care este de aproximativ 600 de ori mai mare decât al Soarelui.

Concluzie

Descoperirea este de efect: planetă mică aflată la cea mai apropiată stea. Munca depusă, mai ales în realizarea observațiilor este imensă, iar autorii merită toată atenția de care au parte. Am și eu un loc pe un stick usb? Nu ocup multă memorie…