Feeds:
Posts

În seara de 30 iunie, cu ocazia Zilei Asteroidului, puteți participa la o manifestare organizată de Institutul Astronomic al Academiei Române.

Asteroid_Day_small

Iată programul:

Vineri, 30 iunie 2017
Prezentări: 20:30 – 21:30

  • Dan Alin Nedelcu, “Asteroizii geointersectori”: Asteroizii geointersectori reprezintă o populație de obiecte situate în imediata vecinătate a orbitei Pământului. Perturbațiile gravitaționale pot plasa aceste corpuri pe orbite cu risc potențial de impact pentru Pământ. Sursele asteroizilor geointersectori, mecanismele de transport către regiunea internă a Sistemului Solar și metodele prin care sunt studiate proprietățile lor fizice și dinamice vor fi expuse în această prezentare.
  • Adrian Șonka, „Cratere în Sistemul Solar: de la Mercur la Pluto”: Fiecare planetă are craterele pe care le merită. O incursiune în aspectul craterelor care se găsesc pe diferite corpuri din Sistemul Solar.
  • Simon Anghel, “Dezastre recente: Tunguska și Chelyabinsk”: Dacă asteroizii mici ard în atmosferă, unde se duce energia? O scurtă expunere despre impacturile atmosferice de la Tunguska și Chelyabinsk.
  • Mirel Birlan, Observatorul din Paris, via Skype: “Sesiune de întrebări și răspunsuri despre asteroizi”

Dacă vremea va permite, începând cu ora 21:30, vizitatorii vor putea participa la o sesiune de observații astrometrice ale unor asteroizi geointersectori, urmată de expunerea procedurii de reducere a imaginilor și de trimitere a rezultatelor către MPC (Minor Planet Center).

Și în alte orașe se țin prezentări. Le găsiți pe site-ul Agenției Spațiale Române.

 

 

Stele enervante

Astronomilor le lipsesc stelele atunci când nu se văd. Este trist când dispar în lumina Soarelui, pare ciudat, dar te liniștește apariția pe cer a stelelor preferate.

http://simbad.u-strasbg.fr/simbad/sim-basic?Ident=Omicron+Ceti&submit=SIMBAD+search

Click pe imagine

În funcție de poziția lor pe bolta cerească, stelele se văd un timp mai scurt sau mai îndelungat, pe măsură ce aparent se rotesc în jurul nostru.

Continue Reading »

În 2017 Jupiter se află la opoziție pe 7 aprilie 2017. Se va găsi în constelația Virgo și nu se va ridica mai mult de 40 de grade desupra orizontului.

Este ultima opoziție până dupa 2021 când planeta se ridică la peste 40 de grade deasupra orizontului, atunci când trece la meridian.

În acest an voi folosi o cameră ASI 120MM-S (monocromă) dar și vechea DBK 21AU618.AS (color). Voi folosi telescoape de 40 cm și unul de 50 de cm, din păcate pe cerul cu turbulență mare din București.

Am început să iau imagini de la sfârșitul lui februarie, când planeta trecea la meridian între orele 3-4 dimineața.

12 aprilie 2017

În primele imagini, Io se apropie de planetă și dispare în spatele acesteia.

jupiter-20170412-20hjupiter-20170412

10 aprilie 2017 

O noapte cu turbulență atmosferică mică. Zonele vizibile pe Jupiter cele care preced meridianul pe care se află Marea Pată Roșie.

29 martie 2017 – Jupiter și Callisto

Jupiter se afla la 39 de grade deasupra orizontului, când a fost luată imaginea de mai jos. Deasupra lui se află Callisto, cel mai mare satelit al doilea satelit ca mărime al lui Jupiter.

jupiter-20170329

Continue Reading »

Cu toții avem probleme imaginare. La fel și bolta cerească.

Cerul de seară

Cerul de seară

Ați putea crede că bolta cerească are o personalitate clară și ușor de descifrat. V-ați înșelat. Nicio problemă nu este la fel de grea precum cea dată de liniile imaginare cerești.

Continue Reading »

Jupiter în 2017

În 2017 Jupiter se află la opoziție pe 7 aprilie 2017. Se va găsi în constelația Virgo și nu se va ridica mai mult de 40 de grade desupra orizontului.

jupiter-20170301

Este ultima opoziție până dupa 2021 când planeta se ridică la peste 40 de grade deasupra orizontului, atunci când trece la meridian.

Continue Reading »

În dupamiaza de 28 februarie 2017, o frumoasă seceră foarte subțire s-a văzut chiar după apusul Soarelui.

Cu ochiul liber s-a văzut pe un cer luminos, fără detalii pe seceră, însă prin telescop, nenumărate cratere se putea vedea.

Iată cum se vedea „prin telefon”, adică o fotografie făcută la ocularul lunetei. Se văd câteva cratere, foarte multe în comparație cu secera vizibilă cu ochiul liber.

Venus, fotografiată cu telefonul prin refractor ED 127mm, f/7.5, la 38x mărire. Foto: Adrian Șonka

Venus, fotografiată cu telefonul prin refractor ED 127mm, f/7.5, la 38x mărire. Foto: Adrian Șonka

 

Imaginea de mai jos este un mozaic din câteva imagini luate cu o cameră planetară ASI120MM-S, monocromă, printr-un filtru IR împrumutat de la Maximilian Teodorescu.

Spre centrul secerii se vede Mare Crisium, un crater străvechi, plin cu lavă solidificată. Mărimea Mare Crisium este asemănătoare cu diametrul țării noastre.

Mai jos pe seceră se văd trei cratere mai mari (dar mai mici decât Mare Crisium), în ordine, de sus în jos, Langrenus, Vendelinus și Petavius. Petavius are un munte imens în centru.

Zona de pe Lună unde se văd cratere se numește terminator.

Luna în dupamiaza de 28 februarie 2017. Foto: Adrian Șonka

Luna în dupamiaza de 28 februarie 2017. Foto: Adrian Șonka

.În momentul când au fost luate imaginile, Luna se afla la 2,3 zile după Lună Nouă. Noi spunem că „vârsta” Lunii era de două zile.

Găsiți mai multe imagini cu ea, aici.

Ocultație Lună-Aldebaran

În noaptea de 5 spre 6 februarie 2017, Luna a acoperit steaua Aldebaran. La București a fost senin și am filmat momentul dispariției și apariției stelei.

Aldebaran a dispărut în partea întunecată a Lunii și a apărut în apropierea polului nord.

 

Aldebaran apare la marginea craterului Peterman-D.

Instrument folosit: refractor ED 127 mm, f/7.5.

Următoarea ocultație cu această stea, vizibilă de la noi din țară, se va produce pe 28 aprilie 2017 și va fi vizibilă în jurul orei 20.