Unui alt asteroid mare i-a venit vremea să capete formă.
Observații făcute cu un telescop din Chile arată că asteroidul (3) Juno este alungit, fapt observat și în trecut, dar nu la aceeași rezoluție.
Este foarte greu să determini forma unui obiect mic aflat la zeci sau sute de milioane de km față de tine, mai ales dacă acesta se mișcă.
Mărimea unghiulară
În cazul asteroizilor se folosesc mai multe metode, bazate pe modul în care variază strălucirea acestora sau după cum se vede din locuri diferite că o stea este acoperită de un asemenea obiect. Cel mai corect ar fi să vezi pur și simplu obiectul, metodă utilizată dacă acesta trece pe lângă Pământ sau este foarte mare.
Să luăm exemplul asteroidului (3) Juno, observat pe 19 octombrie 2014. La acel moment obiectul, cu diametrul de 234 km se afla la 294 de milioane de km depărtare. Folosind un calcul simplu (ilustrat mai jos) găsim că asteroidul avea diametrul unghiular de 0,16″ (secunde de arc), adică mai mic de 12.000 de ori față de cel al Lunii Pline.
Chiar dacă avea o mărime aparentă atât de mică, asteroidul (3) Juno a putut fi observat destul de bine, nu în lumina pe care o reflectă ci în emisia de infraroșu pe care o radiază în spațiu.
ALMA
66 de antene din deșertul Atacama au fost îndreptate în respectiva seară înspre micul obiect, fiecare detectând asteroidul din alt loc (antele fiind răspândite pe o arie cu mărimea între 150 sau 16 km2), rezultatul fiind o imagine cu o rezoluție extraordinară, de 0.04″ (de patru ori mai mică decât mărimea aparentă a asteroidului).
Observațiile au durat 4,4 ore, asteroidul rotindu-se în jurul axei proprii în 7,2 ore, fiind suprinsă 60% din rotația sa. Din imagini se vede că asteroidul nu este sferic și se pare că polul sud este îndreptat înspre noi.
Alte observații
Nu este prima oară când pământenii observă acest asteroid, unul dintre cei mai mari din centura principală și al treilea descoperit.
În imaginea de mai jos este ilustrată forma asteroidului, determinată în urma a două tipuri de observații: variația de strălucire în timp ce se rotește și dispariția/apariția stelelor peste care trece uneori asteroidul (două asemenea observații în 1979 și în 2000).
Avem și imagini mai vechi cu asteroidul, în 2003 luându-se imagini cu un telescop de 2,5 m, echipat cu un sistem de reducere a turbulenței atmosferice. În imagini se vede clar forma obiectului, mai jos fiind doar una din imaginile obținute atunci. Observațiile respective arătau că o parte din asteroid este mai întunecată decât restul (adică reflectă mai prost lumina), acesta fiind un semn că materialul din acea zonă este diferit. „Diferit” poate însemna „excavat în urma unui impact”, autorii observațiilor concluzionând că au descoperit un crater de 96 de km în diametru.
Observațiile noi confirmă observațiile vechi, așa că putem sta liniștiți: forma asteroidului Juno este determinată destul de precis.
Șonka Adrian - Astronomie 